Interviu cu Marius Ionuţ Ungureanu

Posted by: cvartetulgaitelor on: 2 iunie 2010

• In: Uncategorized
• 1 Comment

V-am promis o surpriză, vă mai amintiţi? Ea constă într-un interviu cu Marius Ionuţ Ungureanu, câştigătorul premiului 2 la secţiunea Studentul anului din cadrul Galei Premiilor în Educaţie. Probabil vă veţi întreba de ce un interviu tocmai cu el. Pentru că este botoşănean, a studiat la acelaşi liceu cu noi – Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” şi chiar ne mândrim cu el!

Marius a terminat Facultatea de Medicină, anul trecut, în Cluj,  a fost editor al „Romanian Journal of Young Medical Professionals” (RJYMP) şi reviewer pentru „The Lancet Student”, iar anul acesta îşi va da licenţă la Facultatea de Ştiinţe Economice. Dar haideţi să aflăm mai multe chiar de la el!

Cvartetul: Îţi mulţumim mult că ai acceptat acest interviu şi mai ales că ne susţii! Cum ai aflat de Gala Premiilor în Educaţie?

Marius: De Gală am aflat întâmplător, pe Internet, cred. Oricum, la scurt timp după ce găsisem eu anunţul, şi sora mea l-a găsit şi m-a încurajat să aplic.

Cvartetul: Cum ai decis să te înscrii?

Marius: Am decis să mă înscriu în momentul în care am văzut că îndeplinesc criteriile. Cu toate astea, mi-a luat ceva timp până să adun toate documentele pentru aplicaţie (adeverinţe, cópii după diplome etc.).

Cvartetul: Ce înseamnă educaţia pentru tine?

Marius: Educaţia pentru mine…înseamnă aproape tot ce fac de când aveam puţin peste 7 ani. Practic, a devenit modul de a-mi pune în practică visurile, unul din mijloacele prin care a prins contur ceea ce visam să fac cu viaţa mea. Cred, într-adevar, că educaţia este un mijloc. Unul prin care oamenii pot fi cizelaţi, orientaţi şi incurajaţi. Însă mai cred şi că este foarte important modul în care se face educaţia. Din păcate, din ceea ce văd în România ultimilor ani, educaţia a încetat, într-o proporţie ingrijorătoare, să fie ceea ce ar trebui să fie. Cred că lucrul ăsta are multiple cauze. Lipsa unei viziuni coerente în educaţie, lipsa resursei umane la standarde înalte, dezinteresul celor ce au nevoie să fie învăţaţi pot să fie câteva din cauze. Totuşi, cred că o cauză importantă este criza morală, de valori, în care se află poporul român. Pentru că educaţia, în concepţia mea, trebuie să se bazeze pe valori morale puternice şi, mai mult decat atât, educaţia trebuie să înceapă în familie. Or, atâta vreme cât multe din familiile românilor trăiesc sub semnul provizoriului, al presiunii lucrurilor urgente în defavoarea celor importante, nu e de mirare că asistăm la situaţia pe care cu toţii o cunoaştem.

Cvartetul: Ce paşi ai urmat până la câştigarea premiului?

Marius: Până la câştigarea premiului a fost un drum interesant. Mai întâi, pe baza aplicaţiilor trimise, juriul a selectat aproximativ 140 de aplicaţii valide. Apoi, după evaluarea lor, au fost stabiliţi 10 finalişti (am avut ceva emoţii când s-a afişat lista finaliştilor pe internet pentru că, fiind afişaşi în ordine alfabetică şi numele meu începând cu litera “U”, a trebuit sa citesc celelelalte 9 nume până să ajung la al meu). La scurt timp a avut loc, la Bucureşti, interviul cu finaliştii. În punctul ăsta deja scăpasem de cea mai mare parte a emoţiilor, pentru că ştiam că nu am de ce să am emoţii. Eram eu, cu rezultatele mele, pe de o parte şi juriul, pe de altă parte. După interviu, la aproape o săptămână a avut loc Gala la Palatul Parlamentului (am reuşit să ajung la timp, însă călătoria din Drumul Taberei până la Palatul Parlamentului a fost o adevărată epopee, care mi-a pus serios răbdarea la încercare- şi a fost încă unul din momentele în care am apreciat că locuiesc în Cluj). Gala a fost un eveniment deosebit, care a reunit mulţi oameni deosebiţi. Am rămas impresionat de poveştile multora dintre ei, rostite pe scenă în momentul în care li se acordau premiile.

Cvartetul: Ce activităţi crezi că au contribuit cel mai mult la câştigarea premiului?

Marius: Cred că toate activităţile au contat, având în vedere că juriul tocmai acest lucru îl căuta- activităţile extracuriculare şi iniţiativele civice, dincolo de performanţele din domeniul fiecăruia.

Cvartetul: Care este diferenţa dintre activităţile extraşcolare care au dus la premiul obţinut şi cele şcolare?

Marius: Pentru mine, diferenţa dintre cele două tipuri de activităţi este una formală, legată mai ales de obligativitatea celor curiculare şi ne-obligativitatea celorlalte. Însă, în fond, sunt strâns legate. Implicarea mea în proiecte extracuriculare a pornit din dorinţa de a face ceva util şi durabil încă din perioada studenţiei. Acest „ceva” a căpătat, în timp, diferite valenţe şi a acţionat la diferite niveluri, însă cred că ideea de bază este că, atunci când sesizăm o nevoie sau o problemă, avem responsabilitatea de a incerca să găsim şi soluţii. Practic, acest principiu ar trebui sa ne ghideze pe toţi, dupa părerea mea. Însă, am observat că, în ultima vreme, tot mai puţină lume alege să ia poziţie, să acţioneze. Şi, parţial, e de înţeles. Însă nu de încurajat. Calea mai uşoară poate fi mai scurtă, însă nu aduce rezultatele pe care le obţii după ce ai parcurs un drum plin de piedici, peripeţii şi ispite.

Cvartetul: Cum te-au ajutat banii obţinuţi?

Marius: Banii primiţi ca şi premiu m-au ajutat acolo unde m-a adus finalizarea a 6 ani de facultate. Adică un soi de punct mort (financiar, mai ales), între momentul efectiv al absolvirii şi momentul începerii rezidenţiatului. Nu pot să spun că rezidenţiatul a rezolvat prea multe(financiar, dar nu numai), însă despre asta..în episodul următor!

Cvartetul : Ce apreciezi cel mai mult la experienţele oferite de activităţile extraşcolare?

Marius: Activităţile extracuriculare au contribuit semnificativ la formarea mea, atât ca şi om, cât şi profesional. M-au învăţat să fiu responsabil, tot timpul cu privirea la doi paşi mai încolo de preocupările şi problemele mele, pentru a vedea şi nevoile altora. Mai mult decât atât, nu aş fi reuşit să fac mare parte din lucrurile pe care le-am făcut dacă nu aş fi avut în jurul meu oameni care să împărtăşească aceeaşi viziune cu mine. Interacţiunea mea cu ei a contribuit semnificativ la creşterea mea.

Cvartetul: Ai fost mulţumit de organizerea Galei Premiilor în Educaţie?

Marius: Pentru mine, simplul fapt că Gala a existat a reprezentat ceva senzaţional. Şi nu vorbesc doar prin prisma premiului pe care eu le-am obţinut. Ci mi se pare extraordinar că în societatea romanească există asemenea iniţiative. Într-un mediu îmbâcsit de scandaluri şi crize, dominat de pseudo-valori, cred că este benefic să identificăm şi oameni care fac lucruri de valoare, cu potenţial de a duce România spre zări mai senine. Cât priveşte organizarea, am numai impresii bune. Am fost plăcut impresionat de bunăvoinţa, amabilitatea şi profesionalismul oamenilor din stafful organizatoric.

Cvartetul: Spune-ne 3 calităţi şi 3 defecte.

Marius: Asta e o întrebare care tot timpul îmi dă bătăi de cap. Dar o să încerc să ies cumva la liman. Aşadar, calităţi: 1. Ambiţie; 2. Perfecţionism; 3. Dorinţa de a face lucrurile cât mai bine. Defecte: 1. Perfecţionism; 2. Tendinţa de a îmi lua multe sarcini; 3. Uneori nu sunt un teamworker foarte bun.

Cvartetul: Descrie o experienţă care te-a marcat în timpul liceului.

Marius: Nu îmi amintesc o experienţă care să mă fi marcat foarte tare în timpul liceului, însă a existat o persoană care m-a marcat. E doamna profesoară Irina Hăilă (pe atunci Ghirorghiasa), a cărei personalitate şi al cărei caracter şi-au pus puternic amprenta asupra mea. Consider că, dacă în sistemul educaţional românesc ar exista cel puţin 100 de profesori ca şi dumneaei, lucrurile ar merge considerabil mai bine.

Cvartetul: Ce ţi-ai propus să faci în următorii 3 ani?

Marius: E o întrebare şmecheră De obicei, sunt întrebat de termene mai lungi. Cu alea mi-e mai uşor. Însă planurile mele pe termen scurt nu sunt încă foarte bine conturate. Totuşi, pe termen foarte scurt, mai am 4 examene din sesiune şi un examen de licenţă la Facultatea de Ştiinţe Economice. Indiferent ce aş face, insă, în următorii 3 ani, am anumite principii care mă ghidează. Şi unul din ele este să fac ceea ce cred că pot să fac cel mai bine cu lucrurile cu care Dumnezeu m-a înzestrat, urmând viziunea pe care El o are cu privire la viaţa mea. Şi convingerea mea e că împlinirea cea mai mare de aici vine.

Cvartetul: Îţi mulţumim mult încă o dată şi mult succes în continuare! Cvartetul te susţine!

Marius: Şi eu vă mulţumesc! Vă felicit sincer pentru implicarea voastră şi sper din toată inima că veţi avea cât mai multe aplicaţii pentru Mini-Gală, pentru că sunt convins că liceul nostru (sper că mi se îngăduie să-l numesc aşa) are mulţi elevi valoroşi. Iar voi sunteţi unii din exponenţii lor!

De astfel de oameni are nevoie „soţietatea”! Jos pălăria pentru Marius!