Sau filmul despre importanţa educaţie, depinde de cum vedeţi lucrurile. Seara trecută am vizionat filmul “An education”, nominalizat de trei ori la premiile Oscar. Filmul regizoarei daneze Lone Scherfig are eleganţa, bunul-simţ, profesionalismul şi combinaţia ideală de inteligenţă şi umor de calitate a dialogurilor care sunt o marcă pentru filmele britanice. Ceea ce este interesant de ştiut este că filmul are la bază povestea reală a jurnalistei Lynn Barber.

Dacă vă întrebaţi cine a vizionat acest film, răspunsul nu este eu şi punga mea de popcorn, ci  Cvartetul Gaiţelor împreună cu elevi ai liceului. Vizionarea a avut loc în sala P13 a liceului, care era cât pe ce să se dovedească neîncăpătoare. Dar ne-am descurcat şi împrumutând scaune din alte clase, pe care a trebuit apoi să le restituim(mulţumim pe această cale băieţilor care ne-au ajutat să le aranjăm), am reuşit să ne aşezăm confortabil în faţa ecranului, sau mă rog a peretului pe care a fost proiectat filmul.

Şi ajungem tot la mulţumiri adresate de această dată doamnei profesoarei  de educaţie plastică, care ne-a împrumutat video – proiectorul, şi bineînţeles Mihaelei pentru laptop.

Filmul a avut priză la public (ne-am dat seama din cauza liniştii din sală şi a ocazionalelor chicoteli date de replicile mai amuzante ale actorilor), iar valoarea moralizatoarea a fost înţeleasă de cei din public. Mulţi au spus că filmul chiar merita un Oscar şi bineînţeles că ar trebui să mai organizăm astfel de vizionări.

I-am rugat pe colegii noştri să ne spună părerea lor despre acest film. Să vedem care sunt cele mai interesante!

„Educaţia…menirea pe care fiecare copil o are din momentul naşterii. Ca şi în filmul prezentat, de acest proces amplu se preocupă în mod prioritar părinţii. Este greu să zic că nu mă regăsesc în multe din secvenţele prezentate. Totuşi caracterul de film ne duce în altă dimensiune a educaţiei, părinţii dorindu-şi doar să îşi vadă copilul împlinit fie că acest lucru înseamnă intrarea la Oxford sau căsătoria cu şarmantul bărbat.

Filmul pentru mine a fost răspunsul la acel apel launtric spre învăţare pe care noi elevii de  multe ori îl negăm chiar dacă îi simţim nevoia. Tot ce este distractiv sau ne face să ne simţim bine trebuie făcut cu măsură şi mai ales când trebuie.” (Sandy)

“Doresc în primul rând să precizez că am tot respectul pentru realizatorii acestui film: Lynn Barber şi  Nick Hornby.

Povestea în sine este simplă. Jenny (o adolescentă ce aspiră să intre la Universitatea Oxford) trece prin o serie de întâmplări ce o determină în final să conştientizeze cu maturitate cât de mult contează educaţia pentru formarea ei.

Ceea ce e interesant e comportamentul a 4 personaje: Jenny (adolescenta nehotărâtă, însă inteligentă şi care, în ciuda maturitaţii sale, închide ochii în faţa anumitor lucruri nefireşti pentru ea), Jack (tatăl lui Jenny), David (iubitul lui Jenny) şi, în special, Miss Stubbs.

Mă voi opri la profesoara lui Jenny, Miss Stubbs. Ea este exponenta a ceea ce promovează atât tatăl lui Jenny, cât şi şcoala, formarea unei educaţii şi mentalităţi. Este singura din acest film care mi-a atras atenţia şi mi-a transmis un mesaj puternic. Mai puternic decât mesajul motivant al lui Jenny sau mesajul de ambiţie pentru bani şi viaţă luxoasă al lui David.

De ce? Pentru că personajul ei se raportează la anumite valori, clasice, stabile. A dat dovadă că nu se schimbă în funcţie de tentaţiile ce apar sau în funcţie de replicile dure, ascuţite ale lui Jenny. O apreciez pentru gesturi. A reuşit să menţină aceeaşi atitudine, susţinând aceeaşi părere pe tot parcursul filmului. A promovat tot timpul educaţia şi valorile: şi atunci când a încurajat-o şi lăudat-o pe Jenny, şi când a învinovăţit-o, şi când a refuzat un parfum Channel din Paris, şi când a fost acuzată de o viaţă plictisitoare şi când a acceptat să o ajute pe Jenny.

Finalul oferă o gură de aer proaspat pentru cel ce a apreciat-o pe Miss Stubbs de la început: casa ei este plină de obiecte de artă. Imaginea afişată la şcoală este doar o mască ce asunde o persoană împlinită, mulţumită de ea însăşi, armonioasă. Educaţia oferită de Universitatea Cambridge e baza caracterului profesoarei.

Aşadar, apreciez filmul pentru puternicul mesaj pe care îl transmite prin personajul secundar Miss Stubbs: o persoană educată ce se raportează la valori stabile şi care duce o viaţă frumoasă (nu neapărat luxoasă, acesta nefiind scopul nobil în sistemul ei de valori).” (Marius)